Session de communications FEM’21
(Bucarest Roumanie 18-26 mai 2012)
Dr. Georgeta ADAM
LE CONTEXT MONDIAL ET EUROPÉEN
dans le domaine de l’égalité de genre
Sur le plan mondial, dans ce moment-ci, après 17 ans de la 4-ième Conférence Mondiale des Femmes (septembre 1995), organisée par l’ONU, on discute intensément et des bilans se sont faits sur les progrès des femmes et un Rapport sur le progrès des femmes en monde, realisé par UNWomen, a été lancé. Même si au dernier siècle, des progrès importants ont été obtenus, des lois claires n’existent pas partout, dans le monde, visant l’égalité entre les femmes et les hommes. Si en 1911 seulement deux pays du monde accordaient le droit de vote aux femmes, un siècle plus tard, en 2011, ce droit est quasiuniversel et il exercite une influence très importante au processus de décision. Parallèlement à des droits politiques, leurs droits civils, économiques, socials et culturels ont été réconnus. En 2011, 186 pays du monde entier ont signé la Convention pour l’élimination de toutes les formes de discrimination contre les femmes (CEDAW), celle-ci étant un indice que ces pays respecteront les droits fondamentaux des femmes et des jeunes filles, éliminant les obstacles pour une vraie égalité entre les sexes. Le paradox est que toutefois, après un siècle de la permission du droit de vote et après des progrès immenses dans le domaine de l’égalité des sexes, on refuse encore aux femmes le contrôle auprès leur corps, la possibilité d’être écoutées leurs voix dans le processus de décision et la protection contre la violence. Plus de moitié des femmes actives du monde (600 millions de femmes) ont des lieux de travail précaires et elles ne sont pas protegées de droit du travail. En même temps, des millions de femmes sont des victimes de la violence au parcours de leur vie, plusieures fois, de la part de leur partenaire. Des conflits modernes ayant à la base la violence sexuelle systématique sur les femmes sont aussi très répandus. Ce rapport[1] marque le point par rapport à la discrimination à l’adresse des femmes, s’en considérant l’omniprésence de celles-ci et se faisant l’appel au changement des systèmes juridiques qui peuvent mettre en mouvement le mécanisme essentiel pour le respect des droits des femmes.
Le Rapport fait 10 récomandations importantes pour les gouvernements du monde entier, surtout pour l’adaptation des systèmes judiciaires au besoins des femmes. On mentionne seulement quelqu’unes:
-la détermination de l’équilibre: les affaires judiciaires doivent révolutioner la vie des femmes;
-mettre en œuvre des réformes législatives sensibles au genre;
-l’impôt des côtes pour croître le nombre des femmes parlamentaires; le placement de l’égalité des sexes au centre des objectifs du Millénaire pour le développement etc.
Sur le plan mondial, ONU a fondé une entité différente dédiée à l’égalité entre les sexes et l’autonomie des femmes: UNWOMEN ou ONUFEMMES. C’est le port-drapeau mondial des femmes et des jeunes femmes et celle-ci a été créée pour accelerer les progrès au faveur de l’amélioration de la condition des femmes et pour répondre à leurs besoin dans le monde entier. ONUFEMMES ou UNWOMEN soutien les états membres ONU dans l’adoption de normes internationales pour la réalisation de l’égalité entre les sexes et travaille avec les gouvernements et la société civile par rapport aux lois, aux politiques, aux programmes, aux services publiques nécessaires et pour l’application de ces normes. ONU Femmes soutien la participation équitable des femmes, s’en concentrant sur les cinq domaines prioritaires: la consolidation de la participation des femmes dans tous les aspects du processus de paix et de sécurité; la consolidation de l’autonomie économique des femmes; mettre le signe d’égalité entre les sexes au cœur de la planification et de l’utilisation du budget national.
L’égalité entre les femmes et les hommes est un principe fondateur de l’Union Européenne, ainsi que, parmi d’autres précisions et traits, le 5 mars 2010, la Commission Européenne a adopté une Carte des femmes, avec des actions concrètes et un plan d’action dans la Stratégie pour l’égalité entre les femmes et les hommes 2010-2015 don’t les progrès ont été passés en revue pendant la Conférence Equality between women and men de 19-20 septembre 2011, manifestation qui a eu lieu au siège de la Commission Européenne, à laquelle j’ai participé, comme représentente de Romanian Women’s Lobby, afilliée à European Women’s Lobby, la plus importante fédération d’organisations nongouvernementales des femmes de l’Europe, comptant 3000 d’organisations de 30 pays européens.
Du côté des travaux de cette importante Conférence européenne se détache l’idée que l’UE désire une société vraiment égale. Les évolutions récentes au niveau européen prouvent que les femmes sont, nos jours, beaucoup nombreuses sur le marché (du travail) et leur niveau d’éducation et de la formation professionnelle s’est levé. Pourtant, des problèmes existent dans les domaines divers et leur sous-réprésentation dans les postes de décision, responsables, est largement répandue. La maternité fait que les femmes doivent consacrer plusieures d’heures que les hommes pour des travaux domestiques, nérémunérées. La Commission Européenne se base dans le fondement de la Stratégie pour l’égalité entre les femmes et les hommes 2010-2015 sur les sondages de l’Eurobaromètre, qui montraient en 2009 que 62% des personnes interrogées estimaient que des inégalités entre les sexes existent et ce sont très répandues. Aussi, la violence contre les femmes et les différences salarielle entre les femmes et les hommes, ce sont d’autres deux domaines prioritaires (92% d’entre les personnes interrogées considèrent que la violence doit être traitée d’une grande responsabilité, tandis que 82% considèrent très importantes les différences salarielle entre les sexes).
Nous énumérons quelques d’entre les objectifs de la Stratégie pour l’égalité entre les femmes et les hommes 2010-2015 de la Commission Européenne:
1. Indépendance économique égale (Position 24 RO: 56,3% femmes, mais 70,7% hommes);
2. L’égalité de la rémunération pour le même travail ou du travail de même valeur (Position 24 RO: 9%);
3. Égalité à la prise de décision (Position 31 RO: le pourcentage de 11%, visant la composition sur des genres des Parlements nationaux, des systems bicaméraux, 2010)[2];
4. Dignité, integrité et fin de violences basés sur sexe;
5. Égalité entre les femmes et les hommes dans les politiques externes.
Puisque la violence a représenté et celle-ci encore représente, aussi en Roumanie, ainsi dans de plusieurs pays du monde, un objectif important des femmes, on va faire ici quelques considérations fondamentales sur les dates récentes, fournies de la Conférence de la Commission Européenne du septembre 2011, où se sont débattus les progrès de la Stratégie pour l’égalité entre les femmes et les hommes. La Violence contre les femmes a des formes multiples: domestique, tracasserie sexuelle, viol, violence sexuelle pendant les conflits, des pratiques qui tiennent de coutumes, des habitudes traditioneles qui prejudicient les femmes par des mutilations génitales graves, des mariages forcés et des crimes pour l’honneur. On s’estime qu’en Europe , 20-25% d’entre les femmes ont suporté une violence physique au-moins une fois dans la vie. Côté cette stratégie il y a de nombreuses prévisions de lutter contre la violence au caractère de sexe. Selon l’Eurobaromètre publié en septembre 2010, par l’ensemble de l’UE, 78% de personnes interrogées ont estimé que la violence domestique est très fréquente dans leur pays: 91% en Italie, 89% en France, 87% en Grande Bretagne et 86% en Portugal. Brigitte Triems, la présidente EWL, a présenté pendant la Conférence de Bruxelles quelques dates relévantes sur le phénomène alarmant de la violence au niveau européen: 7 femmes meurent chaque jour, tuées de leur mari, en famille, 50% d’entre les femmes qui vivent en UE sont harcelées sexuellement; 16 milliards d’euros coûte l’Europe par an pour contrebalancer les effects de la violence domestique. La professeur universitaire Sylvia Walby (Lancaster University) a parlé sur les Nouveaux défis de l’égalité de genre au 21-ième siècle, sur le relanty des politiques favorable aux femmes dans des périodes de crise, sur le monopol des hommes dans le domaines financier, sur la „spirale de la violence”, sa récrudescence en époque contemporaine.
Il est aussi important l’objectif n◦ 5 de la Stratégie pour l’Égalité entre les Femmes et les Hommes 2010-2015 de CE sur le regard de la stratégie globale de ce domaine. Les objectifs de la Plateforme d’action de Beijing, qui a établi 12 domaines prioritaires pour la sauvegarde des droits des femmes et des jeunes filles, inaliénables et indivisibles, en faisant de la partie intégrante des Droits de l’Homme, ce sont passés en revue. L’ONU suivit ces12 objectifs dans l’Échelle mondiale pour établir les progrès obtenus et pour proposer des mesures actives. On va énumérer au-dessous les 12 objectifs de la Plateforme d’action de Beijing
1. Les femmes et la pauvreté;
2. L’Éducation et la formation des femmes;
3. Les femmes et la santé;
4. La violence contre les femmes;
5. Les femmes et les conflits armés;
6. Les femmes et l’économie;
7. Les femmes et leur place dans les postes de décision;
8. Des mécanismes institutionels en faveur de la promotion des femmes;
9. Les droits humains des femmes;
10. Les femmes et les médias;
11. Les femmes et l’environnement;
12. Les jeunes filles.
Parmi les objectifs du Millénaire pour le développement (OMD), adoptés en 2000, beaucoup d’entre eux sont liés de la condition des femmes, du développement, de la lutte contre la pauvreté. Ce cadre de référence est formé de la lutte contre la pauvreté, de la famine, de la mortalité, de la mortalité maternelle et infantile, des maladies, des carences au domaine des logements, des inégalités entre les femmes et les hommes, de la dégradation de l’environnement et la proposition d’un Partenariat mondial pour le développement.
Un objectif transversal de cette stratégie est celui lié des Rôles attribués aux sexes. On affirme que la rigidité des rôles attribués aux femmes et aux hommes peut déterminer la limitation de leurs possibilités de manifestation et sur ce motif-ci, il faut trouver des formes de favoriser la redéfinition de ces rôles discriminatoires en tous les domaines de la vie, en éducation, en carrière, sur le marché (du travail), au domaine du sport etc.
Dr. Georgeta Adam, AFJR Ariadna:
Sesiune de comunicări FEM’21
Mobilitate Bucureşti, România, 18-26 mai 2012
CONTEXTUL MONDIAL ŞI EUROPEAN în domeniul egalizăţii de gen
Pe plan mondial, acum, după 17 ani de la cea de a 4-a Conferinţă Mondială a Femeilor (septembrie 1995) organizată de ONU se discută intens şi se fac bilanţuri asupra progreselor femeilor şi a fost lansat un Raport asupra progresului femeilor în lume realizat de UNWomen. Chiar dacă în ultimul secol s-au obţinut progrese importante, nu există peste tot în lume legi clare privind egalitatea femeilor cu bărbaţii. Dacă în 1911 doar două ţări din lume acordau drept de vot femeilor, un secol mai târziu, în 2011, acest drept este cvasiuniversal şi exercită o influenţă foarte importantă în procesul decizional. Paralel cu drepturile politice, au fost recunoscute şi drepturile lor civile, economice, sociale, culturale. În 2011, 186 de ţări din întreaga lume au semnat Convenţia pentru eliminarea tuturor formelor de discriminare împotriva femeilor (CEDAW), aceasta fiind un indicator că vor respecta drepturile fundamentale ale femeilor şi tinerelor fete, înlăturând obstacolele pentru o adevărată egalitate între sexe.
Paradoxul este că totuşi, după un secol de la acordarea dreptului la vot şi imense progrese în domeniul egalităţii între sexe, se refuză încă femeilor controlul asupra corpului lor, posibilitatea de a fi ascultate vocile lor în procesul decizional şi protecţia împotriva violenţei. Mai mult de jumătate din femeile active din lume (600 de milioane de femei) au locuri de muncă precare şi nu sunt protejate de dreptul muncii. De asemenea, milioane de femei sunt victime ale violenţei în cursul vieţii lor, de cele mai multe ori din partea partenerului. Conflictele moderne având la bază violenţa sexuală brutală şi sistematică asupra femeilor sunt de asemenea foarte răspândite. Acest raport[3] pune punctul pe i în ceea ce priveşte numeroase discriminări la adresa femeilor, considerându-se omniprezenţa acestora şi făcându-se apel la schimbarea sistemelor juridice care să pună în mişcare mecanisme esenţiale pentru respectarea drepturilor femeilor.
Raportul face zece recomandări importante pentru guvernele din întreaga lume îndeosebi pentru adaptarea sistemelor judiciare la nevoile femeilor. Menţionăm şi noi doar câteva:
Ø restabilirea echilibrului: afacerile judiciare trebuie să revoluţioneze viaţa femeilor;
Ø punerea în operă a reformelor legislative sensibile la gen;
Ø impunerea cotelor pentru a creşte numărul femeilor parlamentare; plasarea egalităţii de sexe în inima obiectivelor Mileniului pentru dezvoltare etc.
Pe plan mondial, ONU a înfiinţat o entitate deosebită dedicată egalităţii între sexe şi autonomizării femeilor : UNWOMEN sau ONUFEMMES. Este port- drapelul mondial al femeilor şi tinerelor fete şi a fost creată pentru a accelera progresele în favoarea ameliorării condiţiei femeilor şi pentru a răspunde nevoilor lor în lumea întreagă. ONU Femmes sau UNWOMEN susţine Statele membre ale ONU în adoptarea de norme internaţionale pentru realizarea egalităţii între sexe şi lucrează cu guvernele şi societatea civilă în ce priveşte legile, politicile, programele, serviciile publice necesare şi aplicarea acestor norme. ONU Femmes susţine participarea echitabilă a femeilor în toate aspectele vieţii, concentrându-se asupra a cinci domenii prioritare: întărirea participării femeilor (leadership); eliminarea violenţei împotriva femeilor; participarea femeilor în toate aspectele procesului de pace şi securitate; întărirea autonomizării economice a femeilor; punerea egalităţii între sexe în inima planificării şi bugetării naţionale.
Egalitatea între femei şi bărbaţi este un principiu fondator al Uniunii Europene, astfel că, printre alte prevederi şi tratate, la 5 martie 2010 Comisia Europeană a adoptat o Cartă a femeilor cu acţiuni concrete şi un plan de acţiune în Strategia pentru egalitate între femei şi bărbaţi 2010-2015 ale cărei progrese au fost trecute în revistă în Conferinţa Equality between women and men din 19-20 septembrie 2011, manifestare ce a avut loc la sediul Comisiei Europene la care am participat şi eu, ca reprezentantă a Romanian Women’s Lobby, afiliată la European Women’s Lobby, cea mai importantă federaţie de organizaţii nonguvernamentale ale femeilor din Europa, numărând 3000 de organizaţii din 30 de ţări europene.
Din lucrările acestei importante Conferinţe europene se desprinde ideea că UE doreşte o societate cu adevărat egală. Evoluţiile recente la nivel european dovedesc că femeile sunt astăzi mult mai numeroase pe piaţa muncii şi nivelul lor de educaţie şi formare profesională a crescut. Totuşi, disparităţi există în diverse domenii, iar subreprezentarea lor în posturi de decizie, responsabile, este larg răspândită. Maternitatea face ca femeile să consacre mult mai multe ore decât bărbaţii pentru munci domestice, neremunerate. Comisia Europeană se bazează în fundamentarea Strategiei pentru egalitate între femei şi bărbaţi 2010-2015 pe sondajele Eurobarometrului care arătau în 2009 că 62% dintre persoanele interogate estimau că inegalităţile dintre sexe există şi sunt foarte răspândite. De asemena violenţa împotriva femeilor şi diferenţele salariale între femei şi bărbaţi sunt alte două domenii prioritare (92% dintre cei întrebaţi consideră că violenţa trebuie tratată cu o mare responsabilitate, iar 82% consideră foarte importante diferenţele salariale între sexe).
Enumerăm câteva dintre obiectivele Strategiei pentru egalitate între femei şi bărbaţi 2010-2015 a Comisiei Europene:
1. Independenţă economică egală ( Locul 24 RO:56,3% femei faţă de 70,7% bărbaţi);
2. Egalitatea remuneraţiei pentru aceeaşi muncă sau muncă de aceeaşi valoare (Locul 24 Ro: 9%);
3. Egalitate în luarea deciziilor ( Locul 31 RO, cu un procent de 11%, privind compoziţia pe genuri a Parlamentelor naţionale, sisteme bicamerale, 2010)[4];
4. Demnitate, integritate şi sfârşitul violenţelor întemeiate pe sexe;
5. Egalitate între femei şi bărbaţi în politicile externe.
Deoarece violenţa a reprezentat şi reprezintă şi în România, ca de altfel în multe ţări ale lumii, un obiectiv important al femeilor, vom face aici câteva consideraţii fundamentate pe datele recente furnizate de Conferinţa Comisiei Europene din septembrie 2011 în care s-au dezbătut progresele Strategiei pentru egalitate între femei şi bărbaţi: Violenţa împotriva femeilor are forme multiple: domestică, hărţuire sexuală, viol, violenţă sexuală în timpul conflictelor, practici care ţin de cutume, obiceiuri tradiţionale ce prejudiciază femeile prin grave mutilări genitale, mariaje forţate şi crime pentru onoare. Se estimează că în Europa un procent de 20-25% dintre femei au suportat o violenţă fizică cel puţin o dată în viaţă. În această strategie sunt numeroase prevederi de a lupta împotriva violenţei cu caracter sexist. Potrivit Eurobarometrului publicat în septembrie 2010 pe ansamblul UE, 78% din persoanele intervievate au estimat că violenţa domestică este foarte frecventă în ţara lor, 91% în Italia, 89% în Franţa, 87% în Marea Britanie şi 86% în Portugalia. În Modulul 2 vom prezenta un articol care radiografiază situaţia din România având ca obiect toleranţa faţă de acest fenomen. Brigitte Triems, preşedinta EWL, a prezentat în timpul Conferinţei de la Bruxelles câteva date relevante despre fenomenul îngrijorător al violenţei la nivel european: 7 femei mor în fiecare zi omorâte de propriul soţ în familie, 50% dintre femeile care trăiesc în UE sunt hărţuite sexual; 16 miliarde de euro costă pe an Europa pentru a contracara efectele violenţei domestice. Prof. univ. Sylvia Walby (Lancaster University) a vorbit despre Noile provocări ale egalităţii de gen în secolul 21, despre relanty-ul politicilor favorabile femeilor în perioade de crize, despre monopolul bărbaţilor în domeniul financiar, despre „spirala violenţei”, recrudescenţa ei în contemporaneitate.
Important este şi obiectivul nr. 5 al Strategiei pentru Egalitate între Femei şi Bărbaţi 2010-2015 a CE în ceea ce priveşte strategia globală în acest domeniu. S-au trecut în revistă obiectivele Platformei de acţiune de la Beijing care a stabilit 12 domenii prioritare pentru apărarea drepturilor femeilor şi tinerelor fete ca inalienabile şi indivizibile şi făcând parte integrantă din drepturile omului. ONU urmăreşte aceste 12 obiective la scară mondială pentru a stabili progresele obţinute şi a propune măsuri active. Enumăr aici cele 12 obiective al Platformei de acţiune de la Beijing (BPfA):
1. Femeile şi sărăcia;
2. Educaţia şi formarea femeilor;
3. Femeile şi sănătatea;
4. Violenţa împotriva femeilor;
5. Femeile şi conflictele armate;
6. Femeile şi economia;
7. Femeile şi locul lor în posturi de decizie;
8. Mecanisme instituţionale în favoarea promovării femeilor;
9. Drepturile umane ale femeilor
10. Femeile şi media;
11. Femeile şi mediul înconjurător;
12. Tinerele fete.
Printre obiectivele Mileniului pentru dezvoltare (OMD), adoptate în anul 2000, multe sunt legate de condiţia femeilor, dezvoltare, luptă împotriva sărăciei. Acest cadru de referinţă este format de lupta împotriva sărăciei, foametei, mortalităţii maternale şi infantile, bolilor, carenţelor în materie de locuinţe, inegalităţilor dintre femei şi bărbaţi, degradării mediului şi propunerea unui Parteneriat mondial pentru dezvoltare.
Un obiectiv transversal al acestei strategii este cel legat de Rolurile atribuite sexelor. Se afirmă că rigiditatea rolurilor atribuite femeilor şi bărbaţilor poate duce la restrângerea posibilităţilor lor de manifestare şi de aceea trebuie găsite forme de a favoriza redefinirea acestor roluri discriminatorii în toate domeniile vieţii, în educaţie, carieră, în piaţa muncii, sport etc.
[1] À voir plusieures dates sur le misogynisme de la société roumaine dans les déclarations de l’europarlamentaire Corina Creţu, présente au lancement de ce rapport UNWomen.
[2] Pourcentage réel des femmes au Parlement de la Roumanie est de 9,76% G.A.
[3] Vezi mai multe date despre misoginismul societăţii româneşti în declaraţiile europarlamentarului Corina Creţu prezentă la lansarea acestui raport UNWomen.
[4] Procentul real al femeilor din Parlamentul României este de 9,76% (G.A.)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu